Dilema părinților: bonă sau grădiniță?

Ideal ar fi ca măcar în primii 2-3 ani din viață, micuții să stea acasă cu părinții cât mai mult timp posibil, până învață să vorbească bine, pentru a putea transmite ce simt, ce temeri/frici au, ce-i nemulțumește, ce le place mai mult...
Concediul de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani este o soluție într-o primă fază, atâta timp cât nu există constrângeri de natură financiară în familie (odată cu apariția copiilor cresc și cheltuielile), însă vremurile actuale ne pun pe gânduri...
Din păcate, dacă nu sunt bunicii prin preajmă care să ajute la creșterea nepoților, părinții se văd nevoiți să găsească alte soluții și să aleagă cea mai bună variantă, atât pentru copii, cât și pentru ei. În luarea deciziei, contează mult vârsta copilului, temperamentul acestuia și bineînțeles, situația financiară a familiei.
Și atunci apare dilema: alegem varianta de bonă sau pe cea de creșă/grădiniță?
Dacă bugetul este limitat, creșa/grădinița de stat este cam singura variantă, însă locurile sunt limitate (cererea este mai mare decât oferta) și numărul copiilor dintr-o grupă este mult prea mare (caz în care copilul nu va beneficia de maximă atenție din partea educatoarelor).
Dacă există disponibilitate financiară, atunci există și alte opțiuni, cu avantaje și dezavantaje fiecare.

Avantajele unei grădinițe:
- copilul intră în colectivitate și învață noi aptitudini, prin imitație
- personalul este calificat (are studii și experiență în domeniu), este la curent cu ultimele metode de învățare a copiilor, își adaptează stilul de lucru, funcție de personalitatea     fiecărui copil
- prețul (în sistem privat) e comparabil cu al unei bone

Dezavantajele unei grădinițe:
- intrarea într-un nou mediu a copilului, care poate genera stări de neliniște/supărare pentru acesta și implicit griji pentru părinți
- lipsa de control a părinților în ceea ce privește activitățile, programul, meniul, comportamentul personalului/altor copii față de copil
- vacanțele sunt cam lungi și asta creează o stare de disconfort părinților, care trebuie să găsească pe cineva disponibil să stea cu copilul (trebuie sa fie o persoană pe care s-o cunoscă   copilul, s-o accepte și cu care să se simtă bine)
- copilul se va îmbolnăvi mai des, fapt care va duce la slăbirea organismului acestuia și va avea perioade lipsă de la grădiniță (caz în care, copilul trebuie să stea iar cu cineva acasă)
- preluarea unor obiceiuri nedorite de la alți copii (pofta de dulciuri, uitatul la tv - desene animate în exces, pot învăța cuvinte/expresii neadecvate vârstei lor, etc.)
- obișnuința copilului cu trezitul dimineața devreme (pentru că părinții trebuie să ajungă să serviciu).

Avantajele unei bone:
- atenție 100% dedicată copilului
- activitățile, programul copilului și meniul acestuia pot fi controlate de părinți, în funcție de preferințele copilului
- mediul este unul familiar copilului, iar bona devine, de multe ori, un membru al familiei
- copilul este ferit de îmbolnăvirile dese, de eventualele conflicte/comportamente nepotrivite ale altor copii
- știi că permanent are cineva grijă de micuțul tău (poți agrea concediul bonei încă de la angajare)

Dezavantajele unei bone:
- se poate întâmpla să nu fie cea mai potrivită persoană pentru copil (chiar dacă a avut recomandări bune de la foștii angajatori), deși la interviul inițial părea să fie o soluție bună;
- poate fi neserioasă uneori (în special dacă e nemulțumită de ceva anume) și poate renunța pe neașteptate la colaborare (unele bone preferă să lucreze fără contract de muncă și astfel nu   au niciun fel de constrângere).

În unele cazuri, părinții preferă chiar combinația grădiniță & bonă, pentru a mai atenua din dezavantaje sau pentru a avea variante de rezervă, dacă cumva una dintre ele nu funcționează pe măsura așteptărilor.
Până la urmă, tot ce contează este ca micuțul să se simtă bine, iar atunci și părinții vor fi mulțumiți și vor putea să stea fără griji la serviciu.

Mult noroc în alegeri inspirate!

Amalia
Agenția Star Family